Prevenția Accidentărilor

În acest articol vom vedea ce presupune prevenția accidentărilor – ce este o accidentare ortopedică/traumatologică, ce este prevenirea leziunilor, ce tipuri de exerciții sunt recomandate, ce sunt exercițiile excentrice și care este factorul cheie în prevenirea accidentărilor.

O accidentare ortopedică/traumatologică reprezintă o vătămare sau o leziune a sistemului musculoscheletal, care implică o parte a corpului precum oasele, articulațiile, mușchii, tendoanele sau ligamentele. Aceste accidentări pot fi cauzate de diverse situații, cum ar fi căderi, lovituri, suprasolicitare fizică sau accidente. Principalele simptome ale unei accidentări ortopedice pot include durere, umflături, vânătăi, dificultăți de mișcare și restricționarea funcționalității afectate.

Tratamentul pentru o accidentare ortopedică variază în funcție de gravitatea leziunii și poate include odihnă, kinetoterapie, terapie fizică, intervenții chirurgicale sau alte metode terapeutice specifice. De obicei, recuperarea completă depinde de tratamentul corespunzător și de angajamentul pacientului în respectarea indicațiilor medicale.

Un punct important de clarificat este că leziunile nu pot fi prevenite în totalitate. Există o gamă largă de riscuri implicate în orice fel de participare la activități, ceea ce înseamnă că nu putem preveni producerea unei leziuni – decât dacă nu participăm deloc. În schimb, putem “pregăti” organismul pentru asemenea situații prin întărirea sistemului musculoscheletal.

Dacă studiem îndeaproape acest subiect, vedem că studiile științifice au identificat exercițiile excentrice ca fiind cele mai eficiente pentru a reduce riscul de accidentare, prin adaptări benefice a diferiților factori, cum ar fi morfologia musculară și recrutarea neuronilor motori.

Exercițiile excentrice sunt o componentă a mișcării în care mușchiul se contractă și se întinde simultan – cum ar fi faza de coborâre a flexiei bicepsului sau când cvadricepul rezistă îndoirea genunchiului în timpul genuflexiunii.

Dar, trebuie să menționăm că și în timpul unei contracții excentrice pot apărea leziuni, deci contează mult cum sunt făcute exercițiile și dacă sunteți monitorizat în timpul efectuării acestora.

Exercițiile excentrice sunt tipuri de exerciții fizice în care mușchii sunt forțați să se întindă în timp ce se contractă. În aceste exerciții, mușchii se opun unei forțe exterioare mai puternice decât cea pe care o pot genera ei înșiși, ceea ce conduce la extinderea controlată a fibrelor musculare. De exemplu, atunci când coborâți o greutate mai mare decât cea pe care o puteți ridica înapoi, mușchii se întind în timp ce se contractă pentru a controla coborârea. Exercițiile excentrice sunt cunoscute pentru beneficiile lor în creșterea forței musculare și îmbunătățirea controlului muscular, dar trebuie efectuate cu atenție. Exercițiile excentrice sunt prevăzute ca o metodă foarte bună, de a preveni accidentăriile, dar oare acest lucru este adevărat ?

Depinde, studiile cele mai relevante sunt făcute despre un anumit tip de exercițiu, pentru un singur grup muscular și pentru o singură problemă, în contextul acesta, acest tip de exercițiu funcționeză destul de bine. Diferite exerciții lucrează diferite grupe musculare în mod diferit și, probabil, avem nevoie de o varietate de mișcări pentru a lucra asupra întregului corp. De asemenea, mișcarea excentrică este o componentă a unui exercițiu standard într-un program de antrenament cu rezistență și adesea este accentuată atunci când face parte dintr-un program de întărire progresivă – cel puțin periodic.

Un argument adesea adus în discuție și de pacienți, dar și de profesionaliști este că recomandările pentru reducerea riscului de accidentare ar trebui să fie modificate în funcție vârstă. Acest lucru are sens în ceea ce privește modificarea recomandărilor pentru diferite sporturi – cel puțin într-o anumită măsură – dar pentru majoritatea celorlalte categorii, nu pare să fie necesar sau benefic. De exemplu, multe persoane cred că programele pentru cei tineri (copii și adolescenți) sau cei mai în vârstă (seniori) ar trebui să aibă recomandări radical diferite față de cei din categoria de vârstă 18-65 ani. În mod interesant, cercetările nu susțin același lucru.

Dacă studiem literatura de specialitate, vedem că tinerilor li se recomandă un program de forță standardizat (basic resistance training program).Însă la indivizii mai în vârstă vedem ceva foarte similar. Deci aceleași exerciții apar și aici, însă progresivitatea este mai bine prevăzută. Sunt studii care susțin că la oamenii mai în vârstă un program de forță standardizat (resistance strength training) este mult mai benefic decât un program bazat pe exerciții de echilibru, în ceea ce privește reducerea riscului de cădere.

Revizuind informațiile anterioare, putem trage concluzia că factorul cheie în prevenirea accidentărilor este consolidarea corpului. Doar că, din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple. Conform literaturii ștințifice, și din punct de vedere individualist faptul de a deveni mai puternic este cea mai bună opțiune de a scăpa de accidente. Însă există și alte componente, factorii precum gestionarea încărcăturii, dezvoltarea atletică și eficiența mișcării care au, de asemenea, impact asupra acestui aspect. Însă aceste componente nu sunt la fel de bine și de mult cercetate în prezent.